De unde vine planta paclitaxel?

De unde vine planta paclitaxel?

Paclitaxel, cunoscut și sub denumirea de Taxol, este un medicament pentru chimioterapie utilizat pentru a trata diferite tipuri de cancer. Este derivat din scoarța de tisă din Pacific (Taxus brevifolia) și din alte câteva specii de tisă înrudite.

Tisa Pacificului este un copac veșnic verde originar din regiunea Pacificului de Nord-Vest a Americii de Nord, în special în pădurile de coastă din Statele Unite și Canada. Crește în zone de mare altitudine, adesea găsite în medii umede și umbrite, cum ar fi regiunile muntoase și văile adânci.

Descoperirea proprietăților anticanceroase ale paclitaxelului poate fi urmărită încă din anii 1960, când a fost inițiat un program al Institutului Național al Cancerului din SUA (NCI) pentru a examina produsele naturale pentru potențiale utilizări medicinale. La sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970, cercetătorii de la Serviciul Forestier al USDA au colectat mostre din diferite plante, inclusiv tisa Pacificului, pentru a studia compoziția lor chimică.

                                                  

În 1971, programul NCI a identificat paclitaxelul ca un compus promițător cu activitate citotoxică semnificativă împotriva celulelor canceroase. Cu toate acestea, disponibilitatea sa a fost limitată din cauza deficitului de tisă din Pacific și a concentrației scăzute de paclitaxel în scoarța acestora.

                                                  

Recoltarea paclitaxelului din tisa din Pacific sa dovedit a fi o provocare și nesustenabilă din punct de vedere ecologic. Procesul a implicat tăierea copacilor și extragerea compusului din scoarță, ducând la distrugerea acestor copaci cu creștere lentă și importanți ecologic.

Pentru a răspunde acestor preocupări, cercetătorii au început să exploreze metode alternative de a produce paclitaxel. O descoperire a avut loc la începutul anilor 1990, când oamenii de știință au descoperit că Taxol poate fi obținut și din ace de tisa europeană (Taxus baccata) și din anumite soiuri, care sunt mai abundente și cresc mai rapid în comparație cu tisa din Pacific.

În plus, progresele în biotehnologie și inginerie genetică au permis producerea de paclitaxel prin culturi de celule vegetale. Prin izolarea și cultivarea celulelor specifice din tisa, oamenii de știință au reușit să producă paclitaxel în condiții de laborator controlate, fără a fi nevoie de recoltarea extensivă a copacilor.

Astăzi, majoritatea paclitaxelului utilizat în tratamentele medicale este produs prin procese semi-sintetice folosind compuși precursori obținuți din surse regenerabile și durabile, cum ar fi plantațiile de tisa sau culturile celulare. Aceste metode asigură o aprovizionare stabilă cu paclitaxel, reducând în același timp impactul asupra mediului și păstrând habitatele naturale ale tiselor.

În concluzie, planta paclitaxel, în special tisa Pacificului, este sursa originală a acestui valoros medicament pentru chimioterapie. Cu toate acestea, din cauza preocupărilor de conservare și a progreselor tehnologice, paclitaxelul poate fi acum obținut de la alte specii de tisă, precum și prin abordări biotehnologice, asigurând disponibilitatea acestuia pentru pacienții cu cancer din întreaga lume.